Forumul Prieteniei
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Icon_minitimeLun Mar 25, 2024 6:38 pm Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Icon_minitimeLun Dec 28, 2020 3:35 pm Scris de Didina Sava

» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Icon_minitimeJoi Ian 16, 2020 8:12 pm Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Icon_minitimeVin Feb 23, 2018 6:30 pm Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Icon_minitimeLun Mar 13, 2017 3:15 pm Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Icon_minitimeMar Iul 12, 2016 12:43 am Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Icon_minitimeSam Mar 19, 2016 12:03 pm Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Icon_minitimeLun Feb 01, 2016 6:59 pm Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Icon_minitimeDum Mar 15, 2015 1:42 am Scris de Dorina Ciocan

Facebook- Flori De Piatră Bijoux
https://www.facebook.com/floridepiatrabijoux/
Căutare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Subiecte similare
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni

In jos

03062009

Mesaj 

Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Empty Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni




Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Simion11

Trandafirul

Era o zi obișnuită ,
pentru întregul mapamond ,
doar mintea-mi era chinuită ,
nu-ntelegeam ,ce am în fond.

Păseam în timp , în aștepare,
și te vedeam în orice chip ,
eram tot eu , in frământare ,
doream să strig , doream să țip.

Trezit din vis , din nepăsare ,
atunci când mă credeam martir,
de-o voce blândă în cântare....
hei ! cumpără un trandafir !!!

Deodată s-a luminat cerul ,
s-a limpezit și mintea mea,
atunci am dezlegat misterul,
în roșul lui , dragostea ta !!!!

Când te-am vazut aveam emoții ,
știam ce vreau , nu cum să dau,
un trandafir , în roua dimineții ,
roșu aprins , din inimă să-l iau.

...simion...
Simion Irofei
Simion Irofei

Numarul mesajelor : 11
Varsta : 65
Localizare : Tulcea-Mahmudia
Data de inscriere : 03/06/2009

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: reddit

Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni :: Comentarii

Didina Sava

Mesaj Vin Noi 26, 2010 9:43 pm  Didina Sava

Dragi prieteni fauritori de versuri

Intrucat se aproprie Anul Nou va provoc sa va strangeti condeiele(adica sa va pregatiti tastaturile) si sa sa purcedem impreuna la compunerea unei URATURI a Asociatiei Universul Prieteniei.
Fiecare dintre dumneavoastra poate scrie cate versuri vrea,urmand ca apoi sa adunam aceste versuri intr-un colaj ca din acest brainstorming sa finalizam o uratura vesela,cu umor.Va invit sa fiti neinduratori in a puncta lucrurile amuzante sau cele care v-au distrat in contactul vostru cu activitatile asociatiei.Mi-ar place ca noi cei din consiliul director sa fim zugraviti in cateva versuri comice de catre dvs ,asa cum ne-ati perceput,sa spunem la prima intalnire,sau o descriere comica a dvs insiva in raportul cu asociatia.Sa nu ii uitam pe mentorii nostri ,domnul Marcu si Liviu Apetroaie care trebuie sa aiba si ei un portret amuzant si tot ceea ca va mai indeamna inspiratia Consider acest lucru o provocare pt dvs si un apel la umorul si veselia care clocoteste in sufletul vostru.Imi rezerv dreptul de a da forma finala a uraturii lucrand personal la colajul textelor dvs.
Voi deschide un subiect special "Uratura Asociatiei Universul Prieteniei -2010",unde va rog si va invit sa postati unul sub altul textele dvs.Daca gasiti o rima mai smechera la textul aceluia de a postat deja, o sugerati fara jena,lucrand toti la un text care sa starneasca lacrimi de ras.Nu trebuie sa uitam si site-urile partenere care trebuie amintite si prinse in uratura(Cleopatra,Reteaua literara,Netlogul,Facebook,Cititori de proza ,etc...).Sugerez ca textele trebuei sa aiba forma clasica de uratura,adica sa nu uitam ;interjectiile ahoo,ahoo, hai hai,sa introducem si gongul de la Sadoveanu si talanca de la Junimea Noua ,etc....si ce va mai trece prin minte...
Va multumesc anticipat si va astept sa fiti cat mai creativi

Sus In jos

Marioara Visan

Mesaj Dum Noi 07, 2010 7:56 pm  Marioara Visan

Ma bucur ca ai revenit printre noi Simion.

Sus In jos

Simion Irofei

Mesaj Dum Noi 07, 2010 6:44 pm  Simion Irofei

x

Sus In jos

Simion Irofei

Mesaj Dum Noi 07, 2010 6:42 pm  Simion Irofei

LA MATULĂ

Când incă soarele nu a răsărit iar stelele încă clipesc pe cerul senin, umbre mici se strecoară pe străduțe pustii, să ajungă la aceeași cărare.
Poate nu tot acolo sau nu in acelasi loc , dar in afară de de oriunde îi purta același noroc. Dacă totul era bine ,daca totul era așa cum se spunea ei trebuia să ajungă la barcă. Și ajungeau...unii veseli , alții zglobii, altii foarte serioși (ăștia erau cei mai în vârstă), dar cei mai mulți erau tineri si cu poftă de viață. Nu toate sunt așa cum le spun, de fapt sunt niște oameni amărâți care vin să infrunte viața, care se luptă cu valurile mării, care câștigă in final traiul zilei de mâine. Este o gașgă gălăgioasă, de poți spune că sunt turbați, dar niște turbați care știu locul lor în barca şi nimeni nu știe mai bine decât ei ceea ce au de făcut. La început parcă este o nebunie, aruncă torbe cu toate cele peste tot. Încet-încet totul se normalizează, fiecare ocupă locul lui in barcă. Nu e un carusel sau mai bine spus nu este un aranjament. Beți cum sunt, fiecare își știe locul. La mal sunt petrecuți de neveste , de prieteni , de copii, pentru că in sat este chiar o petrecanie, nu se stie câți din ei mai vin înapoi.
O șalupă mare pleacă de la mal. Cei care sunt la cârmă sunt atamani şi nu sunt niciodată beți. Chiar dacă mai beau ceva, ei răspund de viața celorlalți. Este o responsabilitate foarte mare iar ei sunt cei ce și-o asumă. Șalupa iese în largul Dunării, iar acei atamani dirijează barcile spre ea. Bărcile se agață de șalupă cu corzi de funie , se formează încet-încet un convoi care pleacă spre pretutindeni sau spre nicăieri..
Am fost în acest convoi pe care atunci nu îl înțelegeam, nu știam unde merg ,nu știam ce caut. Ceea ce știam era ca trebuie să aduc la copii de mancare...Cum? - nu știam ,nu fusesem niciodata, era primul meu contact cu marele lac Razelm. Drumul cu șalupa a fost lung și anevoios, din barci răsuna cântecul din bătrâni al pescarilor tineri, unde ajunși de băutură îi ajutau si cei bătrâni. Drumul pe Dunăre apoi pe canale,până ajungeai în lacul Razelm, presupunea să treci prin curenți ce puteau răsturna barca, dar mereu era cineva treaz care să aibă grijă ca așa ceva să nu se intâmple. Ca în orice societate și aici erau destul de mulți care erau fițoși, care credeau atunci când erau beți că marea este până la genunchi, care făceau legi în legea lor, dar atunci când se trezeau şi vedeau realitatea, nu credeau că ei au facut ceea ce au făcut.
După multe peripeții am ajuns în lacul cel mare, care era liniștit, chiar periculos de liniștit. Nu spun asta întâmplător, pentru că după mulți ani am observat că liniștea nu este doar liniște , ci este un semnal inaintea furtunii. Era o liniște deosebită, șalupa trăgea cele opt bărci intr-o armonie absoluta. Fiecare barcă prindea primul val, așa cum de fapt erau reglate de către atamani. Am iesit în golful Fundea, un mic golf ce face parte din marele lac. Totul părea să fie normal , sticlele de vin zburau dintr-o barcă în alta cu un indem zgomotos....."Bea din al meu!"...Cântece răsunau în lumina zilei iar ecoul lor se spărgea in cele zări. Cât vedeai cu ochii era tot o apă, malurile nu se mai vedeau. Dar nu a durat mult până un bătrân miop a văzut un luciu de apa, ce era parca de altă culoare... Era mai tulbure mai întunecat decât restul de apă argintie.
Atunci a început ceea ce nu credeam că am să apuc să văd vreodată!...Atamanul respectiv a strigat, să audă toti, că ordonă oprirea șalupei. Alte glasuri înecate de atâta vin au ripostat strigând să mergem direct la cabane. Șalupa a oprit, cei bătrâni au observat situația și au ordonat să aruncăm matula. Multe voci s-au auzit ripostând si nu voiau să lucreze , dar în cele din urmă doi dintre oameni care erau și foarte beți au fost urcati pe salupa. Mecanicul și comandatul urcâdu-se în bărci în locul lor. Nu era prima oară când vedeam o lansare de matulă, dar atunci a fost parcă magic, totul a mers perfect. Acum ca să vă explic și ce inseamnă acest lucru. Matula se lansează din doua bărci, cu toate cele opt bărci acoperă o suprafață de o sută de hectare. Lucrul este foarte dificil si foarte greu de realizat pentru că se presupune foarte multă muncă fizică. Bărcile se imprăștie în cele patru puncte cardinale, ocupând toată zona ce o au de acoperit. Se aruncă plasele începând cu matița care este capcana pentru tot peștele, apoi se ară pur si simplu fundul lacului ,ajutați de niște tamburi de lemn care noi îi numim barani.
Lacul era liniștit, noi eram mai tulburi, dar odata intrați în muncă încet-încet fiecare deja revenea și știa ce are de facut.
Spun asta pentru că în fiecare barcă , fiecare om are o sarcină de indeplinit bine stabilita. Dacă cineva nu face treaba lui, toti au de suferit. Am reușit de am cuplat matulele ne-am adunat la mijloc, am infipt parii, am asigurat bărcile. Lacul încă dormea în liniștea lui, iar noi prinși în muncă, adică în ceea ce știam să facem noi cel mai bine,uitasem de băutură , uitasem de griji, pentru că așa cum am spus această muncă necesită un efort fizic deosebit. Poate nu credeți dar este nevoie și de inteligență si de o atenție la cel mai inalt nivel ,altfel toată capcana se duce de râpă iar peștele scapă. Vântul a inceput să adie încetișor,aducând cu el pânze de păianjen. Toți deja erau conștienți că vine furtuna...Era un semnal de alarma ce toți il știau, chiar și ăia de erau beți!!
Am ajuns, după cum spuneam, la mijloc. Acolo trebuia să adunam peștele prins sau nepris, dar vântul a început să se întețească, lucru cu care eram invătati. Trăgând plasa la noi stiam un lucru, că de acum murim sau trăim. Primii pești ce au venit erau somni ,mari și mici, dar nu erau alții, ceea ce ne-a pus pe gânduri. Noi trageam așa cum stiam. Matula vine mai ușor când este plină cu pește. Noi nu o trăgeam greu , dar vântul se facea din ce in ce ma furios, ne deranja, iar barca se umplea numai cu somn și șalău.
Credeam că nu o să avem unde să mai punem şi, să fiu sincer, nu m-am înșelat,chiar nu mai aveam unde... În ciuda furtunii ce a inceput, din ce în ce mai naprasnică, am reușit și am ajuns la matiță. Doamne!!.. Era plină de somn de toate categoriile! Am rămas mut de uimire!...
Nu vazusem în viata mea asa ceva. Monstri, somni la mult peste suta de kile. Pentru mine a fost un coșmar... Vântul bătea din toate părțile, peștele ala mare cadea pe mine iar eu mă simteam atat de mic... Să vă spun ceva: vântul a fost o problemă și a pornit din senin, dar am avut altă problemă...nu am putut lua tot peștele. Așa ca am legat matitele la gura , apoi am venit a doua zi... Ştiti ce? Am reusit doar să luăm peștele rămas. Apoi a fost furtuna patru zile! Mai să nu mă credeti, dar totul este adevarat! Şi încă ceva - mai trăiesc martori!


...Simion...

Sus In jos

Simion Irofei

Mesaj Dum Noi 07, 2010 6:30 pm  Simion Irofei

La un pescuit

Nu este un lucru greu, nu faci mari eforturi iar chiar daca e un efort,t otul e făcut din pură plăcere.
Fetița mea a venit de la București, cu prietenul ei Cipi. Dar acum cum să spun ??? El este un mare amator de pescuit, aș putea spune că ăsta este un hobby pentru el. Eu ca un tată am organizat ceva să fac acest copil când vine să se simtă bine, dar parcă totul era impotriva noastră, sau mai mult impotriva mea. Zile noroase și pline de ploi, vânturi brutale, valuri de nu te vedeai între ele m-au făcut să amân ceea ce voiam de fapt. Așa că o zi sau poate două am stat frumos pe malurile Dunării, fără nici o mare captură, doar ici și colo câte un peștișor.
De fapt aranjasem să ii arat balta. Într-adevăr, doar i-am arătat-o, căci nu a avut satisfacții. Singura satisfacție a fost ca am fost cazați la un prieten, care are ceva foarte frumos. Frumos în ce sens? Adică să ai si duș și bucătărie și dormitoare relaxante, dar să fii în inima bălții. Am avut parte de tot confortul, nu fac reclamă, dar veniți la mine si nu veți pierde nimic din ceea ce ați avut. Am ajuns acolo seara, cu o barca așa ca in filme, cu bagaje ca in filmele de desene animate,dar am ajuns. Ne aștepta o ciorbă de pește și multe alte protocoluri. În seara aceea ne-am odihnit acolo. Voi nu cred că știți cum răsare soarele dimineaţă, de unde răsare, sau măcar unde este estul, așa și eu nu știam unde mă aflu, nu știam de unde soarele răsare, dar știiam că el apune în mintea mea.
O barcă cu motor ,de care era legată o bărcuță mică, în care eu eram cârmaci, a străbatut acele canale, printre sălcii plecate, printre bușteni supuși înecului etern, pentru ca, la un anumit timp, să ajungă in lacul Gorgova. Printre lataci de nuferi, printre multe scule intinse de pescari,tranversând tot lacul ce era plin de imagini parcă ieșite dintr-un basm,un basm in care lebăda era prințesă,iar pelicanii bodygarzi,o poveste in care cormoranii ,scufundacii, lisitele si rațele , aveau fiecare rolul lui, iar noi , care eram inbuibați de acel miros de baltă, parcă trăiam o visare dintr-un vis de demult. Am facut în așa fel încât acest băiat să vadă ceea ce noi credeam că am văzut cândva, am facut plimbări cu barca cu motor ,am vazut ceea ce eu de obicei nu vedeam ,mi se părea că erau dintr-un peisaj care pentru mine era ceva normal.
Acum am văzut impreună cu ei cât este de deosebit. Am fost la un pescuit de biban,biban care, afurisitul, nu venea deloc, am incercarcat apoi pe lac ,printre nuferi ,printre lataci sa prindem stiucă, care afurisită cum era, nu tragea deloc. Copleșiti de enigma bălții, ne intoarcem acasă după două zile de pescuit cu nici un pește. Credeam că o să cadă cerul pe mine , credeam că totul este pierdut ,c ă nu am putut să fac nimic. Eram distrus?Nuuuuu!!!! Speranța moare ultima!!! Am ajuns acasă atât de abătuți ,triști și fără de pește, făra tigări ,fără nimic de băut ,de parcă veneam de pe cea mai pustie insulă din nu știu ce junglă. Dar ne-am simțit ușurați că am ajuns acasă. Acum ușurați?? Eram foarte ușori, fără de pește , fără nimic - cât de greu ne putea fi? Totuși era o problemă,chiar nu o puteam rezolva????
Soția mea s-a dus la un prieten, care, din întâmplare este și cumatru meu, şi a adus zece kile de știucă!!!!!!! Wooooowwww!!! De unde, ne întrebăm noi, că am cutreierat balta și nu am găsit nimic!!! Am plecat supărat la acel cumătru şi,după multe discuții, a acceptat să mergem unde a prins el acea știucă. Am pregătit lansete, care mie nu îmi trebuiau, am pregătit tot ce trebuia ca să prindem un pește bun. Normal că pentru mine și cumătrul meu am pregătit câteva sticle de bere si multă poftă de vorbit. Am ajuns repede acolo, am ieșit în largul lacului ,care e format dintr-o revărsare a Dunării. Ajunși în lac, Cipi nu mai putea de bucurie. A început să lanseze din prima ,era în extaz...noi nu dădeam doi bani...era viața lui ...noi aveam altă viață!!! Atunci vă spun că am rămas uimit de ce înseamnă pentru un pescar la undiță un pește prins....Gând am văzut ce satisfacție este pe chipul lui ,când am văzut acea față plină de lumină ,am spus în mintea mea: Omul acesta trăiește clipa !!!!! A prins opt știuci ,toate peste kilogram, iar eu si cu cumătrul meu cântam cântece rusești de răsuna balta. A fost o aventură pentru el ,iar pentru mine sa văd acea lumină în ochii lui ,pe care o vezi doar la un om ce pune mult suflet!!!

...Simion...

Sus In jos

Simion Irofei

Mesaj Dum Noi 07, 2010 6:26 pm  Simion Irofei

Cu avele !

Poate că nu știam sau poate că nu voiam să știm, dar ceasul plecării se apropia de noi cu repeziciune. Era inca dimineață, soare nu avea de gând să răsară, dar noi trebuia să plutim pe Dunăre, nu pentru că voiam, doar pentru că aveam un drum lung și greu de făcut. Şalupa ne aștepta, dar ca în orice situație, trebuia să fie și niște întârziați: care plecați după un bidon de vin și negociau, căci luau pe datorie, care dupa o paine, pe care tot la schimb cu pește o luau și, uite tot așa, convoiul nu se mai forma. Acum nu spun că eu eram perfect, doar că am rezolvat aceste treburi mai repede și m-am incadrat in timp. Acum eram corect și în gura mare îi înjuram pe cei ce ne țineau în loc .....oricum alte dăţi mă înjurau ei pe mine așa că nu aveam ce să ne reproșăm ,dar de ochii lumii ne dădeam măreți. Plecam pentru o săptămână, barca era plină cu scule, cu merinde, cu băutură și țigări, fiecare pentru el. Totuși convoiul era convoi, cineva trebuia să fie treaz mereu. În barca mea, eu eram atamanul. Când soarele dădea primele raze spre pământ, convoiul era gata, adică 20 de barci legate de o şalupă ce ne ducea în inima deltei.Toți plecam veseli ,acum fiecare pescuia pentru el,eram ca o turmă de oi ,dar care plutea pe apă. Acum să nu întelegeți gresit,dar toți eram cât de beți şi nu se îneca nici unul. Multi dintre noi eram mai siguri pe apă decât pe uscat,unde te mai împiedicai de câte o creangă. Drumul era destul de lung, aveam de mers câteva ore, mulți adormeau pentru că știau că altfel nu vor face față, căci aveam de muncit până în noapte târziu. Am pornit pe brațul Sfântu Gheorghe în sus, până la bifurcația cu brațul Sulina, de unde am coborât pe apă până la Maliuc, iar de acolo, pe alte canale, am ajuns în lacul Furtuna.
Până aici totul bine și frumos, dar cum ajungi în lac începe dușmănia, nu mai ești prieten cu nimeni, fiecare vrea cel mai bun loc. Eu cu tovarăsul meu am rămas mai în urmă, am spus să-i lăsăm pe ei să arunce sculele, căci încă era devreme, apoi vom găsi noi un loc, că doar nu or lua ei tot lacul. Acum, să vă spun drept, când intri pe un lac mare este musai să iei un reper unde este canalul de intrare. Bine, noi cunosteam lacul, stiam toate intrările în el, aveam repere, cum ar fi o salcie ma aplecată sau un plop uscat sau altfel de ciudățenii, dar fiecare avea reperul lui, fiecare din noi cele 20 de bărci știiam unde mergem și cum să ajungem înapoi.
După ce s-au certat bine între ei au plecat toate bărcile fiecare pe cont propriu. Noi am rămas la urmă,după imprăștierea lor. Am ales și noi un loc printre ei, am aruncat toate cele 40 de scule, o lavă de aproape un kilometru, am aruncat ancora și stăteam in barcă sa savurăn încă un pahar de beutură discutând vrute și nevrute. La un moment dat, observ o barcă cu un om în ea, ce parcă mergea în derivă. Omul era în pielea goală, iar afară se insera şi țânțarii deja erau călare pe noi. Am simțit că ceva nu era în regulă cu acel om, așa ca am luat o hotărâre după ce m-am sfătuit cu Isai, partenerul meu: am ridicat ancora și am pornit spre el. Era cam departe de noi, dar nu era o problemă pentru noi căci era lună plină şi noi nașanul nostru îl găseam. Am ajuns la el, ne-am dat binețe, apoi l-am întrebat care e treaba cu el.
-Măi băieți, vă rog ajutați-mă! Am venit la un pescuit de știucă, nici știucă nu am prins iar acum mă prinde noaptea pe lac și nu stiu pe unde să o iau să ajung la canalul de Maliuc.
-Bine omule, dar tu așa dezbrăcat ai venit? Nu te-ai uitat pe unde ai intrat?...Ești din Maliuc?
-Nuuu...nu sunt de aici, eu sunt profesor, sunt cazat la pontonul partidului, nu aveam de gând să stau așa mult, dar de o oră caut ieșirea.
-Bine, ia de aici o salopetă, îmbracă-te cu ea, iar ieșirea este la salcia aia cocoșată pe care o vezi in fața ta, ai înțeles?
Bine, băieţi, vă mulțimesc mult de tot! Ne vedem mâine la Maliuc.
- La revedere profesore!, spuneam noi râzând și glumind pe seama lui .
Apoi ne-am întors la sculele noastre, am aruncat ancora, am mai băut, am mai visat la stele, iar când zarnița ne-a dat de veste am început să scoatem sculele din apă. Nu eram noi cei mai buni pescari sau cu cele mai multe cunostinte, dar am prins in acea zorea cel mai mult peste, adică vreo 700 de kilograme, apoi am înțeles de ce, pentru că vântul se schimbase.
Am ajuns la Maliuc, unde pe malul canalului noi aveam o birjă, în termeni populari, adică acolo descurcam peștele, faceam o ciorbă de pește, mancam, iar apoi mergeam la cherhana si predam peștele. Dar tot acolo, localnicii ş chiar și alți turiști, veneau și cumpărau pește de la noi. Ceea ce era mai frumos, era că mâncam și vindeam. A venit și acest domn la noi, cu salopeta spalata, cu doua sticle de tuica, una de visinata si cu sotia dumnealui, bucuros, cu lacrimi de profesor in ochi, care ne multumeau ca i-am salvat viata. Acum fara falsa modestie, chiar că i-am salvat-o, caci nu stiu ce facea in pielea goala noaptea in balta.
Au stat cu noi la o ciorba, am vorbit de, una alta in timp ce ne mai cinsteam. Am ramas prieteni anonimi, caci de atunci nu ne-am mai vazut.. Partea proasta este ca daca noi nu ne duceam la ei, restul erau atât de beţi si de preocupati cu treburile lor, incât se lăsa noaptea, care nu era departe, si omul acela chiar putea sa moara...

Simion

Sus In jos

Simion Irofei

Mesaj Dum Noi 07, 2010 6:24 pm  Simion Irofei

Aș vrea să știu


Aș vrea să știu mai multe,
Decât eu am știut vreodat ,
Am învățat din cărți ,din unde,
Deștept nu am fost niciodat'.

Aș vrea ,să nu fiu nicăieri,
Nici în tot ce vine,nu în trecut,
Aș vrea să nu fiu în ziua de ieri,
Să uiți tot ce-a fost mai demult.

Şi știi cât de mult aș mai vrea?
Să nu î-mi spui mimic,să taci,
Așa cum cred ,că doar tăcerea ta,
Mă face să-mi placă,să-mi placi

Sus In jos

Simion Irofei

Mesaj Dum Noi 07, 2010 6:22 pm  Simion Irofei

Apus

De ce să închizi ochii,când încă e lumină,
de ce să crezi doar într-un Dumnezeu?
nu vreau nimic,din viața ce mi-e plină,
nu vreau nimic ,din tot ce nu vreau eu.

Apusul vine-ntoteauna,cu soarele în spate,
un răsărit vedem în el,chiar dacă e departe,
ne mai gândim la alte dăți,la alte vremi apuse,
dar ce mai e cum a fost ieri?doar intrebari nepuse.

Astăzi ai fost un mesager,al grelelor cuvinte,
vor răsuna deabea acum,dar tu ești înainte,
va mai veni poate o zi,cu prostime ca mine,
dar noi mereu ne-om aminti cu dragoste de tine.

Nu vreau să scriu.mă plâng acum pe mine,
să spun ce-ai fost?eu spun ce ești mereu,
departe ești,departe ai să fii mereu,ruine,
iar eu în umbra ta o mică stea ,iar tu un zeu.

...simion...

Sus In jos

Dorina Ciocan

Mesaj Vin Sept 24, 2010 3:46 pm  Dorina Ciocan

La multi ani! si poate ne vizitati mai des...adica veti hotarî sa faceti si alte postari pe forum...zile cu multe imlpiniri...

Sus In jos

victoria preotesescu

Mesaj Vin Sept 24, 2010 10:34 am  victoria preotesescu


la multi ani!
mult succes!

Sus In jos

Didina Sava

Mesaj Vin Sept 24, 2010 9:05 am  Didina Sava

Simion Irofei -din sufletul meu catre voi dragi prieteni Simion11

Sus In jos

victoria preotesescu

Mesaj Sam Aug 01, 2009 9:22 am  victoria preotesescu

frumoasa poezie, mult succes !

Sus In jos

Simion Irofei

Mesaj Vin Iul 31, 2009 9:54 pm  Simion Irofei

In luna septembrie in Tabara de creatie "Dumbrava Minunata"de la Muscel intentionez sa imi lansez primul meu volum de autor "Visuri Paralele" publicat sub ingrijirea doamnei profesor Atena Mariana Zara ,sub egida Asociatiei Universul Prieteniei.In avampremiera va ofer aici grafica si coperta volumului, executate de domnisoara Roxana Elena Sava.

Sus In jos

Rodica Rodean

Mesaj Joi Iun 18, 2009 8:56 pm  Rodica Rodean

Frumoase imagini....felicitari pentru debut...asteptam volumul de autor...ma bucur ca te-am cunoscut

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum