Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Astazi la 6:20 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Astazi la 2:02 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Mar Dec 12, 2017 6:09 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Dorina Neculce

Pagina 11 din 18 Înapoi  1 ... 7 ... 10, 11, 12 ... 14 ... 18  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

11112009

Mesaj 

Dorina Neculce






Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Mai 04, 2012 9:14 am, editata de 62 ori
avatar
Dorina Ciocan
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 1067
Varsta : 53
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 11/11/2009

http://cititordeproza.ning.com/profile/dorinaciocanhttp://www.fa

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Dorina Neculce :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Mier Noi 03, 2010 5:28 am  Ovidiu Raul Vasiliu

da..e o ploaie trista.. study silent

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Noi 03, 2010 2:54 am  liviu miron

study
ploua a amintiri pierdute...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 02, 2010 11:52 pm  Dorina Ciocan

Plouă azi ca niciodată,
Ploaie verde și curată,
Trupul ei își pierde tâmpla,
Când privirea ta s-arată..

Strigi să-ți mângâie privirea,
Un copil plânge-n neștire,
Ochiul ți se oglindește
în albastra lui privire...

Tâmpla albă ca de var ,
Se desprinde din lumină,
Moartă ți-e iubita , iar
și-aștepți viața să-i revină.

Să coboare peste dânsa
seva venelor curate,
Treacă viața ta-n ființa-i
Prin ființa ei sculptată.

Plouă azi ca niciodată,
Plouă în grădina verde,
Apa lumii -i luminată,
și iubirea nu se pierde.

Tu, cu spaimă-i mângâi tâmpla,
Picură din cer lumină,
Iar iubita cea de aseară,
Îngenunche , în grădină...

Plouă-ncet și nu s-aude,
Dar nici valul nu s-arată,
Plouă peste trupul vostru,
Ploaia cea de altădată....

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Joi Noi 04, 2010 12:37 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 02, 2010 10:59 pm  Marioara Visan

"Si pentru mine doar tu esti nemurirea,"
superb poem te felicit .

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 02, 2010 10:56 pm  Dorina Ciocan

îmi înfloresc iar trendafirii
Smile

îmi înfloresc iar trandafirii
cu nesfârșita catifea, la poartă,
adu-mi tu clipele uitate-n legea firii,
şi lacrima sculptată-n piatră.

îmi înflorește nufărul în gânduri,
cu floarea plină de păcat,
iubirea mea se-mpleticește
printre rânduri,
cu sufletul curmat.

îmi înflorește crinul de zăpadă,
pe trupul desfrunzit,
privesc la ochii ce- au rămas lipiți
pe geamuri,
la umărul ce printre nori
ţi-a-nflorit...

și-ţi înflorește iară primăvara,
prin ochii mei,
doar ție îți înclin iubirea,
ce-mi curge, azi, văpăi printre
-văpăi...

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Aug 06, 2013 10:47 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 02, 2010 8:18 am  Didina Sava

"nu-mi mai dați sfaturi!" este un mesaj abscons dedicat noua ,sau ii dau eu o conotatie "apocrifa" ? Very Happy :?: Wink Smile

Didina, mă faci să zâmbesc...cum aș putea fi așa directă...e o imagine de revoltă asupra propriei persoane...dar...mă bucur că mă urmărești...te îmbrățișez

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 02, 2010 7:30 am  Dorina Ciocan

mă poți privi cu interes,
îmi legăn umbra în același balansoar,
vântul mi se odihnește la picioarele .
cenușa mi se-mprăștie haotic,

în palmă, țin același vultur,care a străbătut cu grație
înălțimile adânci

stai cu spatele,
îmi ții apăsarea cu umerii,
îmi faci semn să mai respir...

lumina îmi zâmbește diferit

râul își propagă undele într-o tandrețe desăvârșită

valul scrie povești de dragoste
pe care nimeni nu le va citi

vulturul mi se zbate în palmă dezlănțuind visul
adormit în mistere...

nu-mi mai dați sfaturi!

lumina e de nepătruns

realitatea moare lent

ne împiedicăm de praguri

bufnițele dospesc în lacrimi

omul își înghite umbra și râgâie mulțumit

de ar ieși aburul prin horn,
necunoscutul nu m-ar bate iar pe umăr...

viața ar fi același râu
cu pietre rostogolite
în care mi se sfarmă frunzele uscate...

drum și râu & inimă și ceas...

zăpezile se rup în mii de stele-albastre.

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Sam Oct 15, 2011 11:04 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 02, 2010 2:32 am  Didina Sava

Foarte frumos ,ultimul poem.Frumoase si multe alte zeci din acest blog,(pe fractiuni nu in integrum) insa acesta mai are si marele dar de a fi uniform ca valoare stilistica prin urmarea unei coordonte ideatice precise,in alte poeme suferind deraieri epice de la, sa spun asa habitatul narativ in care ai plasat actiunea lirica a poemului.
Urmarea unor coordonate ideatice ,armonice in contructia lirica a unui poem ii da substanta,profunzime si valoare literara.Mi-au placut mult unele alcatuiri stilistice precum :"Cineva îmi apucă inima,să o foloseacsă drept ceas deşteptător
pe o noptieră prăfuită,..."
,dar am sesizat si cateva inadvertente si formulari ciudate prin imposibilitatea proiectiei lor in realitate,ca in versul :"Gândul mă priveşte şi paloarea îl sperie...
Mâinile îi tresaltă şi-mi aruncă inima în palmă."
E total improprie imaginea si de aceea sugerez schimbarea cuvantului "gandul "cu ceva de genul "Alter ego-ul" Mi-a placut si aducerea finala a firului liric intr-n spatiu mai propriu si anume "Camera albă şi goală...",adica revenirea intr-un spatiu pamantean din sfera glaciala a gandurilor mai mult sau mai putin sumbre.
Dincolo de aceste consideratii,din acest poem transpare o dorinta avida de depasire a insingurarii si a sentimentului de alienare adus de singuratate,care deja e cronic,imposibil de a mai fi penetrat de un gest suav "
Mâna ta încearcă să-mi netezească tâmplele încărunțite"Dimensiunile intergalactice incarcate de glacialitatea infinitului lor in care voiajeaza spiritul eroinei poemului tau,impun gesturi supreme in a se asigura de atentia vesnica si exclusiva a partenerului:"aş sorbi un suflet să-mi împart cu el veşnicia!",prin icorporararea fizica ,ca si garantie a eternitatii.Minunat surprinsa imaginea de concentrare atomica in propriul sine prin pierderea faptica a dimensiunilor fizice ale propriului trup"Camera e albă şi goală...
Ar mai încăpea aici,
o mie de suflete, dacă şi-ar tăia aripile"
,O mie de suflete ar incapea ,daca si-ar taia aripile,ca sa nu mai poata pleca,fugi,taierea aripilor fiind ceruta ca si o garantie suplimentara pt asigurarea companiei lor vesnice.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 02, 2010 12:51 am  Dorina Ciocan

...Singură în mijlocul oceanului de veşnicie,
Îmi suflu în pumnii îngheţaţi:
Câtă frumuseţe într-un univers de tăcere...
Întrebări fără un răspuns tresar în mine,
Oameni, cărora nu le-am găsit un loc în suflet,
mă privesc de la adânci depărtări.

Gândurile lor îmi cutreieră odăile interioare,
Cineva îmi apucă inima,să o foloseacsă drept ceas deşteptător
pe o noptieră prăfuită,...
să-i sune în noapte amintirile adormite.

Trupul meu îşi schimbă culoarea...
viaţa mi se scurge printre degetele îngheţate.
Sufletul mă priveşte şi paloarea îl sperie...
Mâinile îi tresaltă şi-mi aruncă inima în palmă.

O privesc şi-mi spune o poveste pierdută în copilărie,
despre un copil cu inima de gheaţă.

Mi-o apropii de buze...
inima alunecă vertiginos,
Într-o senzaţie de nemaiîntâlnită plăcere.

Îmi învârt privirile în cele patru zări...
Câtă bogăţie : un ocean de veşnicie.

Strig : aş sorbi un suflet să-mi împart cu el veşnicia!
Ecoul îmi răspunde cutremurător : veşnicia, veşnicia...

Bogatul o să râvnească mereu liniştea săracului...

Mâna ta încearcă să-mi netezească tâmplele încărunțite,
Camera e albă şi goală...
Ar mai încăpea aici,
o mie de suflete, dacă şi-ar tăia aripile.....

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Noi 02, 2010 6:48 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 31, 2010 8:04 am  Dorina Ciocan

neguri peste ape,

crabii-călugări își aprind
candelele

și devin sensibilii
luminii...

strădania lor aprinsă

e răsplătită cu ploi reci
și repezi în întunericul pleoapelor

-viața e un șir nesfârșit de
renunțări, îmi șoptești,

ne luăm de mână,
apoi,
duc palmele în pieptul tău
să ascultăm
o muzică-rugă înălțătoare
pe altarul umbrelor- schiță rupestră

a acelorași strădanii...


crabii-călugări ne fac
semne,

ne roaga să nu
le mai tulburăm
ploile-descântec-

mici interioare


efemeridele își despletesc frumusetea
reflectată in alge...

la anul se vor umple de frunze proaspete


acum, ultimele frunze
se odihnesc în coarnele cerbilor
care se prefac veseli...
încearcă să ne deseneze abstractul,
în umbră-
reguli nescrise
ale unui joc, numit
cândva- dragoste...

ar fi bine să mai avem timp...

lotușii ni s-ar odihni pe frunte

trestia și-ar conserva mlădițele pale

coasta ta ar fi cea mai afectată-
ai sprijini cu ea malul- să mă apere
de frig 25 de clipe...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 31, 2010 3:56 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Mie îmi place mai mult aşa, cu ritm şi rimă. Acum de', fiecare cu gustul lui.. Iubirea ta îl transformă pe cel iubit în zeu. Din acest motiv, cred ca tu eşti mai zeiţă decât el

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 31, 2010 12:55 am  Dorina Ciocan

În oglinda sumbră-a nopții,
Fața ta de zeu apare,
Umbrind chipul de bărbat,
Din-ndărătul ființei tale...


Chip de astru-n bătătură,
Învelit cu „umbra-morții”,
Care-n zori, cu viața-n gură,
m-a privit și sărutat,
Cum sărută numai zeii,
nu și gura cea robită
de păcat...


Privesc trupu-ți
ce se-ascunde-dedesubt,
Străbat văi întunecate,
Pasul îmi reface
drumul,
Ce, cândva, l-am început.


Dar țin minte că-n odaie
ușa s-a înlăturat
și-ai pătruns cu-nfiorare,
când uitam că te-am chemat:
nu pe zeul cel din tine,
ci, doar umbra-ți
tremurândă,
strat cu strat...
Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Sam Sept 10, 2011 1:16 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 30, 2010 5:07 am  Dorina Ciocan

mă cheamă amintirile,
ascult
cu obrazul lipit de talpa ta
când îți aud chemarea
mă desprind
să îți strivesc lacrima
în care se ascund alte
constelații

îmi surâzi eliberat
te înalți pe lângă
muzica vibrantă
a corzilor mele
unse
cu amintiri topite în
lumini, feeric
revărsate prin ochiul
întredeschis-ecou pustiit de păcate...

prin sânge
îmi înoată o pasăre
își ascute
ciocul înapoia oaselor mele,
în fapt de seară,
întoarce calea
spre răsărit...

visul mi se sfarmă
în piatra morilor
de vânt

vântul se îneacă
în apa tulbure
a visului
tremurându-și unda
stinsă
ca un însingurat...


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 30, 2010 2:29 am  Dorina Ciocan

Raul, poate va trai vesnic prin versurile astea...multumesc pentru ca ma mai citesti... Sad

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Oct 29, 2010 9:44 am  Ovidiu Raul Vasiliu

"Tăcerea îşi toceşte colţii
în stâncile neliniştii
întrebări fără răspuns
fac înconjurul fiinţei
ca un abur dens-sălaş al zeilor"

Dacă stâncile sunt ale neliniştii şi întrebările fără răspuns sunt ca un abur dens unde sălăşluiesc zeii, înseamnă omul în cauză nu va muri niciodată.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 28, 2010 11:54 pm  Dorina Ciocan

Tăcerea îşi toceşte colţii
în stâncile neliniştii
întrebări fără răspuns
fac înconjurul fiinţei
ca un abur dens-sălaş al zeilor.

Golul meu începe acolo
unde se termină preaplinul
altuia.

Regretul se perpetuează
într-un ecou
care îşi reflectă
cuvintele fade
în fereastra închisă.

Multe cuvinte
nerostite
se scurg în golul
pe care ţi l-am ţesut
pe spate cu pânza de păianjen
culeasă
din întunericul luminii.

Mă plimb nepăsătoare
cu mâînile la spate
şi mă petrec prin miile
de oameni,
ca o iluzie,
ca o înflămânzită
de suflete vii.

Vieţile se răsucesc în mine
mă întorc pe altă parte,
mă îndreaptă spre
punctul-reper
în care tăcerile îşi tocesc dinţii...
pentru a pune capăt
unui delir
în care aripile de fluture
se lipesc
ostentativ
de irişii mei
stinşi...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 28, 2010 11:09 am  Dorina Ciocan

Am dat mai mult
decât puteam primi,

Priveam,

Speram,

dar uneori uitam a te iubi,
și ascultam cum ploaia
se-abătea,
mereu,
din altă parte...

E ploaia gândurilor mele,
ploaia noastră.

Ea bate-n geam
cu degetele tale.

Și uneori,

în locul inimii s-ascunde
o altă pasăre măiastră...

care-și înalță cântecul
mai tare.

Dar, existența ei,
de nimeni nu-i știută,
cu toate că,
în zori de zi,
îmi iese dureros
din piept
și te sărută.

E pasărea iubirii,
un orb așa o va numi.
Ea-și picură în vers
cântarea,
și-ncet te-nvață a iubi,
spre-a înțelege ce-i
iertarea...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 28, 2010 9:29 am  Dorina Ciocan

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 27, 2010 10:05 pm  Dorina Ciocan

din umbra mea
s-a desprins
în zbor hodorogit
o cucuvea
cu aripa zdrobită
în talpa cerului

a curs pe lângă
ochiul stâng
și s-a oprit pe
umărul drept
al jumătății din cealaltă parte

visez - au lunecat
ținându-se de aripi,
rostogolindu-se
spre luna de miere
ca să mai scalde
poarta veșniciei
în râuri de lapte
matern

harul celorlalți
s-a abătut asupra
zborului prelins
și după ei s-a închis poarta-
iubirii

cauți iubirea?
bate la poarta cerului...
și îți va deschide
o cucuvea cu
aripa zdrobită...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 25, 2010 11:42 pm  Dorina Ciocan



Cioburi din amintire se oglindesc în mine, în liniștea amiezii...
Sunt pe ulița satului și-mi îndrept pașii spre școală...Am câștigat statutul de înțelept al acestor ținuturi alături de preotul satului( un călugăr de aceeași vârstă cu mine și asistenta medicală, o fată mignonă, acolită a sectei Martorii Lui Iehova)...suntem un triunghi destul de ciudat, deși vârsta ar trebuie să ne apropie.
Cuvinte răzlețe, ca niște păsări eliberate din colivii îmi zboară în gând și în simțire.
Alături de mine, răzbate ca un ecou, glasul unui bătrânel simpatic, cu zâmbetul scurs pe obrazul stafidit:
-Sărut mâna, domnișoară!
Își ridică pălăria...parcă aș vrea să i-o îndes pe cap și să îi sărut eu mâinile bătătorite de vreme și nevoi.
El e prototipul bătrânilor din satul meu, acei sfinți din icoanele ascunse în adâncul sufletului meu, cărora mă mai închin în nopțile reci și zbuciumate. Îl întreb preocupată:
-Ce mai faceți?
Bătrânul pare surprins de întrebare și răspunde cu zeci de amănunte, bucuros că are un tovarăș de discuție după lungile tăceri din timpul iernii:
-Pe la dispensar ...motorul meu bătrân a început să fornăie...E tare de treabă noua asistentă...și vorbește cu drag despre mignona mea prietenă cu care mă mai contrez pe teme religioase, dar de a cărei prietenie sinceră mă bucur, aici, în pustiul ăsta de lume...
Îl privesc bucuroasă cum își îndreaptă pașii hotărât spre locul de unde va cumpăra stropi de sănătate.

Ajung la școală...Forfotă mare...Doamne, este sărbătoare. E prima serbare de 8 Martie pe care o organizez. Am pregătit o scenetă și copii așteaptă costumați și emoționați...
Mă văd copil, într-un colț de vis, spunându-mi cu emoție poezia dedicată mamei...uit versurile și emoția mă sugrumă...
Copiii mă înconjoară și-mi întind floricele de plastic...de ce nu le-aș adora? sunt bucăți de rai desprinse din suflet de copil...Fiecare vrea să mă sărute și simt piciorușe de fluturi atingându-mi obrajii...
O, diafane suflete cu chipuri de înger și suflete de nea, când o să vă răsplătesc pentru mireasma primăverilor târzii pe care ați revărsat-o în sufletul meu.
Prin voi am mai trăit o viață...Mâinile voastre calde mi-au încălzit obrajii și mi-au șters cenușiul vieții...Am cântat și am râs alături de voi...și m-am jucat cu sufletele voastre până la epuizare...Vreau înapoi acei copii care mă ascultau cu sufletul la gură când le citeam povești...Voi cei de la început...mereu o să mă căutați pe cărările mele întortochiate și eu am să vă ies mereu în cale...
Măine, o să-i învăț să coloreze cerul în mii și mii de curcubeie...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 25, 2010 11:35 pm  Marioara Visan

Si Lumina se facu
Sa nu uiti niciodata
Ca trecutul, prezentul, viitorul
esti tu si numai tu
cu suflet gingas de fata
ce-si ostoieste dorul
de-a fi aici, acu...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 25, 2010 10:43 pm  Dorina Ciocan



Trecutul
o privea fățiș, cu boala și infirmitatea scrijelită pe obraj...în timp ce viitorul i se arăta prea tânăr, prea naiv, cu un obraz revoltător de proaspăt. El îi cerea să își păstreze promisiunea smulsă cu monezi prea mici, subdiviziuni ale hazardului...
Prezentul îi deschidea buzele și o forța să guste din cupa prea plină a puterii...Putere care te îndeamnă să pierzi cu pumnii strânși și cu ochii larg deschiși, tot ceea ce nu poți stăpâni.
Să arunci frumosul ca pe un măr găunos și să muști cu sete poame amare, strivite în tălpi unsuroase și uscate...
Frica se cuibărea sub colțul pernei mototolite și îi șoptea ca pe un blestem al sorții:
-Doamne, bine că se face iar lumină...[i][b]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 25, 2010 10:20 pm  Dorina Ciocan

:bball:

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 24, 2010 10:05 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Flacăra roşie arde lemnul şi hârtiile, dar nu poate topi fierul. Flacăra albastră poate topi şi fierul. Flacăra violet topeşte flacăra albastră Smile

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 24, 2010 1:08 am  Dorina Ciocan

Aici copacii au umbra violet și vibrează sub atingerea mâinilor mele striate și reci. Murmurul lor straniu e încărcat de miresmele sentimentelor sfărâmate sub talpa vremilor trecute. Glasul iubirii se stinge în serenade care-și poartă mătasea papucilor prin liniștea albă a nopții și a pădurilor astrale.

Tu încă stai de strajă trandafirului albastru pe care ți l-am tatuat cu grijă pe sub cămașa mereu proaspătă.

Muzica zilei se prelinge din urechea mea înfășurându-se împrejurul gurii tale.

Privirea mă azvârle pe cărarea cerului...Lumina invadează spații nedeschise...Poarta cerului e masivă. Străjerii își îndreaptă sulițele și mă privesc impasibili.

Masca mea a început să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit.
Picăturile cântă un imn inedit.
Pașii mei desenează cărări întortochiate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albe-ca-zăpezile.
Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet.
O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei...

Surzii se trezesc din vise ascuțite, descoperindu-și urechile de sub pelerina ipotetică.

Vântul mă ia de subsuori și-mi îndeasă fața sub umbra violet...

Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins, ca pe o taină mereu păzită:
-Și tu poți fi marea...

Corăbii pribegite își înfing ancora în umerii mei.

Privesc în zare.

Frunzele albastre se-ngrămădesc neliniștite sub mătura aspră a groparului de suflete...

În inimă vibrează neobosit diapazonul.

Îmi ung sufletul cu flori de lavanda .
Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i pot privi în oglinda ochiului scene furate din clepsidra agățată în copacul timpului de dincolo...

Copacii, aici, au umbra violet...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Oct 22, 2010 12:55 pm  Dorina Ciocan

O lume de ape
inundă simțirea,
în inimi de jar,
o rază ca de foc,
aprinde iubirea.

Atunci, îmi trec
trupul prin apă,
o ploaie eternă
din mine s-adapă.

Îmi aplec fruntea-n țărână,
de simt cum ea,
moarta-ți iubită,
îmi strecură în coaste
o mână...

Și-mi pipăie gândul,
în mine se rotește,
vrea culmea nebună
s-o plece,

să strige spre tine:

-Privește! Sunt eu,
iubita cea sacră.
Credeai despre mine,
și-acum, că sunt moartă?

Alergi pe câmpie
cu pieptul desfăcut,
calci peste vreascuri țepoase
și-ntrebi sângele
ce-ți curge din talpă,
de nu e prea mult...

E jertfa iubirii, iubite!

Mai las-o să crească...

În noi, ieri s-a născut
și aripile-n lacrimi
...mai pot să umezească.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Oct 22, 2010 10:41 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Copilăria ta te va învălui şi o vei regăsi în inimă mereu!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Oct 22, 2010 9:41 am  Dorina Ciocan

Ies cu gândul robit alunecându-mi pe umărul stâng
să întâmpin în prag ziua vieții de ieri

lumina se strecoară pe lângă mine ca o fecioară învăluită în mister

o altă viață își deschide geana leneșă,
privindu-mă ca pe o regăsită

din negura amară a nopții se desprinde chipul iluminat al unei biserici

ușa de bronz masiv scârție gâjâit sub apăsarea mâinilor mele neputincioase

recunos interiorul

...e locul copilăriei mele

oamenii satului stau îngenunchiați de când am plecat

oglinda se sparge în mii de fire de nisip

genunchii lor înalță rugi apoase spre altar

ochii li se îndreaptă spre deschizătura lumii de dincolo

mă caută în amintiri,
în colțuri uitate de timp,
în firișoare de nisip împrăștiate haotic pe o pardoseală înnegrită de vreme

își pipăie locul din dreptul inimilor
mă regăsesc și-un zâmbet răzbate timpul

ușa altarului se deschide ușor,
de parcă s-ar deschide ușa cerului

o femeie își dezvelește umbra și-mi face semn să mă apropii

e chiar copilăria mea îmbrăcată-n haine de duminică

sânu-i miroare a liniște de dincolo

îmi șoptește la ureche,
ca pe un abur de iertare:
-ai întârziat...
când a căzut ultimul bob de rouă,
au fost dăruite ultimele aripi

se îndreaptă cu fața înspre asfințit
și-mi desenează o casă
a sufletului părăsit...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 21, 2010 1:34 pm  alina stasiuc

noi cautam doar raspunsuri... sunny

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 21, 2010 12:33 pm  Dorina Ciocan

Ce-i clocotul acesta?

Ca un răspuns,
Dumnezeu ne adoptă fii ai unui alt cer
din care abia așteaptă flămânzii să se înfrupte.

Zi de zi , întrebările cresc și se înmulțesc miraculos, așa cum Mântuitorul a înmulțit vinul nunții din Canna.

Suntem noi mirii?
Suntem nuntașii?

Nu știu.
Eu caut doar răspunsuri.

Îmi zângănesc neobositele metanii...
cu un zgomot asurzitor care se sparge în liniștea sacră a capelei.

Oamenii își descoperă pentru o clipă fețele,
mă privesc sfidător...

O astfel de liniște nu trebuie tulburată de un mănunchi înnegrit de metanii, par să-mi reproșeze privirile lor fixe.

Uneori zgomotul e mai benefic decât tăcerea, gândesc.

Nu știai că azi ne pictăm unii altora picioarele cu păcate
pentru a le spăla apoi,
urmând porunca Mântuitorului?

Nu te-am întrebat de vopsele.

Vopseaua e-n fiecare.
A ta e albastră.
Ne poți picta fiecăruia cerul tău înecat în ploi de stele.

Să folosești bine nuanțele: stelele să fie mai albastre decât cerul
sau cerul mai albastru decât stelele,
depinde cât de pătrunzător e tunetul.

Cerul e păcatul tău.

Explicații de prisos, gândesc,
neîndrăznind să contrazic pe nimeni
...toți avem păcate.



De veacuri stau aplecată asupra acelorași picioare așteptânde.

Știai că așteptarea este cel mai sireap cuvânt din toate dicționarele lumii?

Așteptarea vântului,
a tunetului,
a ploii,
a liniștii de după furtună?

Așteptarea ta.

Nu știam.

Eu caut doar răspunsuri.

Un lotus își înfingea adânc rădăcinile,
hrănindu-și fumusețea cu noroiul din mine.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 20, 2010 10:59 pm  Dorina Ciocan

Ființa asta care se sacrifică
alăturea de mine,
care trezește credința
impulsurilor mele repetitive,
de ce ar fi a mea?

Poate fi a ta, a oricui...

Sau poate fi doar o gură
care și-a rătăcit surâsul
și se odihnește în zâmbetul meu,

Un ochi care și-a piedut lacrima
și își caută plânsul în ochiul tău,

O mână care și-a uitat mângâierea,
căutându-și-o în mâna ta.

Sau un scut protector
care mă apără de o existență ademenioare a plăcerilor accesibile.
Și totuși,
m-am obișnuit să o numesc ființa mea.

Mâine, dacă m-ar părăsi,
i-aș urmări cu urechea ecoul pașilor
pe tărâmul enigmatic pentru a o convinge
să-și disloce aripa umezită
să mă pot ascunde în ea.

Atunci, ne-om împleti într-un ritual erotic „aripă și om”
printr-un miracol posibil și așteptat,
transfigurându-mă așa cum vrei tu.


Ființa asta
care se sacrifică simbolic alăturea de mine,
de ce ar fi a mea?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 20, 2010 12:33 pm  Dorina Ciocan

dar e un sfat, in primul rand, dat mie

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 20, 2010 12:32 pm  Dorina Ciocan

Raul , l-am scris gandindu-ma ca ar trebui sa ne toleram mai mult unii pe altii...iti multumesc de trecere

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 20, 2010 7:36 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Acest poem opreste timpul in loc

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 20, 2010 5:56 am  Dorina Ciocan

Şopteşte marea
cântec etern
strigăt demonic uitat de zei necunoscuţi
pe un pământ arid.

Se nasc iar cuvinte?

se pierd privirile albastre

ating suflete reci
şi mi se face cald

stăluciri de viaţă,
diamante şlefuite, erodate de lacrimi sărate

ar fi minunat să extragem sarea lacrimilor
bucatele ar avea gust de suflet,
oamenii ar câştiga toleranţă

Toleranţa este modul simplu de a evolua.

Specii...
Trepte...
Uneori prea abrupte...

mesaje absconse

Şopteşte marea
cuvinte spulberate.

Sclipeşte viaţa
în blide afumate se prepară eternitatea.

Eternitatea răzbate razele de soare
rătăcite a câta oară?

un gol deschide taina
apăsând degetul pe buze
alunecă în hăuri

sunt taine de fecioare,
bucăţi de dor răscolite
aprinse-n zorii dimineţii

sclipeşte viaţa
ca un diamant ascuns în flacăra lămpii
neştearsă de timp

rotocoale îşi caută drum
pe aceeaşi cale

îngenunchiat pe stânci tăioase mi-este gândul...
a câta oară a înconjurat pământul?

sclipeşte viaţa..
în valul necuprins albastru
îşi moaie aripa rănită
acelaşi pescăruş sihastru,
şopteşte marea mulţumită...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 20, 2010 1:57 am  Marioara Visan

nu stiu cat tine dar oricum tine mai mult de o ora asa ca poti trece

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 20, 2010 1:40 am  Dorina Ciocan

as veni cu drag,Mara..dar ajung in oras la 18...cat tine sedinta? poate ajung mai tarziu...numai bn

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 19, 2010 11:37 pm  Marioara Visan

Buna draga mea, felicitari pentru activitate, sper sa putem posta imagini si de la activitatile ce le vom face impreuna in cadrul proiectului nostru, te astept maine, joi 21 oct, daca poti veni, la ora 17, la Casa Pogor, sus in pod, la sedinta de cenaclu Junimea noua unde Sorin al nostru e invitat sa citeasca din creatia sa, am scris la mai multi de pe forum sa vina sa nu se simta singur, mai vorbim si noi de ale noastre, te sarut.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 18, 2010 11:01 am  Dorina Ciocan

eu...mereu generoasa , am folosit tot spatiul pentru ceilalti...cand a venit randul meu...nu mai era spatiu pe camera...mai am niste poze, Rodica...sunt si cu mine...multumim pentru ca ne esti alaturi...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 18, 2010 4:25 am  Rodica Rodean

Felicitari Dorina...felicitari si lui Valentin...dar vreau imagini filmate si cu tine

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 17, 2010 12:31 pm  Dorina Ciocan

Pe data de 14 octombrie au fost prezentați în cadru festiv:
Valentin Ursianu=romancier(prof. lb. română)
Liviu Smântânică(fost director al școlii „Ioanid Romanescu)= actor Teatrul „Luceafărul”
Dorina Ciocan=poet(învățător Șc.„Ioanid Romanescu)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 17, 2010 12:25 pm  alina stasiuc

Iubirea nu tine cont de varsta, avere sau intelect.Nu te intreaba daca esti pregatita.Vine.


Știu, Alina...doar mă joc și eu uneori cu sfântul cuvânt...să fii iubită! flower

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 17, 2010 3:59 am  Dorina Ciocan

Iubirile ce haine mai îmbracă?
În care zdrențe se ascund?
Sau tremură și-acum în camera obscură și săracă,
împrăștiate ca un pumn de prund?

Iubirile pe unde s-au pierdut?
Sau cine le-a vândut, aseară,
pe înroșitul lascivului dintr-un sărut,
cerându-le să se mai nască-a nuștiu câta oară?

Iubirile mai bat la poarta ferecară?
Mai sunt, azi, ele cine-au fost ?
Sau se ascund în țeasta-nvăpăiată
și se topesc, așa, ca zilele de post...

Iubirea ta,
fiorul cel dintâi,
mai face inima să bată?
sau se-odihnește,
sfărâmată ,
sub talpa aspră a orișicui?

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Dum Oct 17, 2010 1:51 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Oct 15, 2010 11:01 pm  Dorina Ciocan

nimic nu mă ia prin surprindere,
văd munții sfărâmați în degete,
mări care se revarsă-n asfințituri
și ard până la ultima picătură

inima are bătaie de clopot ruginit

răget stingher peste crengile strivite în ecouri
este cântul vântului turbat

nimic nu-mi face pleoapa să se zbată

se zbate capul păsării tăiate
pe vatră
cu sânge închegat în scrisoare de amor
înmuiată în pumnul strâns
fior nerăzbătut
de lumi culcate la umbra pământului

șuvoiul urcă
îți uită umerii
gura caută piatra să-și tocească dinții

e zi?
e marți?
e vineri?
e azi?

tâmpla alunecă vertiginos
pe umărul stâng
pe sân
pe genunchi...o strivești răsucit sub talpă

tirană ocrotitoare de gânduri zburătoare,
de litere-aruncate în călimate desfundate...

se țese pânza de păianjen
se trage seva adevărului
bătrân înțelept
dogit de vin

femeia șterge fardul frunții
se adâncește viața
cute înnegrite pictează orizontul
într-un trup făr`adăpost...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Oct 15, 2010 10:26 pm  Dorina Ciocan

ai completat ca un poet înzestrat cu o mare sensibilitate, Raul... flower

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Oct 15, 2010 12:52 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Din ochiul umbrei tale o ploaie lină cade
Şi sufletele voastre iubindu-se-n cascade
Îşi duc povestea-n joacă dincolo de hotar
Iar joaca-n taină arde ca jarul, iar şi iar..

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Oct 15, 2010 10:27 am  Dorina Ciocan

Ai vrut să urci până la mine,
Pe-o scară nesfârșită...

Să urci treaptă cu treaptă,
ca-ntr-o capelă părăsită...

Dar ți-am strigat când ai ajuns la jumătate:
-Iubite, lângă mine e-o treaptă frântă.
Iar șoaptele ce le auzi în noi,
Nu eu le cânt...
O altă neînsemnată femeie ți le cântă...

Sunt ibis, pasărea zglobie,
iar cântecul ce-n mine-l port,
și morții ar putea să-nvie...

Așteaptă-mă!

Am să cobor spre tine cu fiecare treaptă,
Și sufletul hoinar spre tine mi se îndreaptă...

Căci ochiul umbrei mele se-nalță către cer...
Iar lumea pământeană
își cată veșnic locul prin apă și mister.

Bucățile de trupuri se-nalță lin în zbor,
Și simt că trupul meu de cioburi îmi este mai ușor...

Din piept mi se prelinge
un bob curat de rouă,
E lacrima albastră,
Și ochiul umbrei mele
a început să plouă...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 14, 2010 8:05 am  Dorina Ciocan

Raul, as vrea asta...mai am de lucru...stiu...mult har si tie

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 13, 2010 10:33 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Eşti o artistă a cuvântului. Încântătoare imagini!...pictezi scriind şi scrii pictând

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 13, 2010 2:03 pm  Dorina Ciocan

multumesc, Alina

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 11 din 18 Înapoi  1 ... 7 ... 10, 11, 12 ... 14 ... 18  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum